Cartea lui I.D. Vulcănescu, RĂSPUNS ÎNTÂRZIAT LA O PROBLEMĂ DE MESIANISM ŞI ISTORIE, nu a fost rezultatul unei amânări la răspunsul uneia dintre întrebările esenţiale de spiritualitate ale lumii vechi şi noi. Acesta a apărut atunci când autorul, după o trăire a suferinţei dincolo de înţelegerea omului normal, a reuşit să privească detaşat şi complet dimensiunea transcendentă a omului şi a neamurilor în drumul lor prin timp, spre Creator – Cel care se dezvăluie fiecărui om, fiecărui popor în funcţie de capacităţile sufleteşti şi de pătrundere a sensului metafizic al existenţei, îmbrăcate în lumina creaţiilor marilor gânditori care dau sens, conţinut şi forţă naţiunii căreia îi aparţin şi pe care o înscriu în patrimoniul de trăire al umanităţii. Acesta este motivul pentru care nu este permis nimănui şi nici unui popor, oricât de vechi s-ar considera, să-şi proclame superioritatea şi “pretenţia de monopol asupra revelaţiei divine”. Din această perspectivă, I.D. Vulcănescu, în paginile lucrării sale, analizează sintagma de “popor ales” prin sensul mesianic al poporului evreu, greu încercat în lunga sa existenţă, folosind analiza lui Nae Ionescu, pe această temă, din prefaţa romanului DE DOUĂ MII DE ANI a lui Mihail Sebastian.