Trecutul are un efect terifiant și de lungă durată asupra personajelor, odată cu schimbările ce au apărut inevitabil în viața lor. Sufocare, teamă, iubire, răzbunare. Un joc de cacealma, dar la mijloc sunt puse sentimentele. De fiecare dată când se gândesc la trecut, amintirile încep să-i bântuie, neștiind cum să scape din mrejele acestuia. ‘’...Trecutul ne urmărește temeinic....’’ Oamenii capătă trăsături demonice, sugându-și propria viață. Își doresc ceea ce odată a fost al lor. ‘’ Sângele se prelinge….’’ ‘’Corpurile cad greoaie la pământ.’’ Antonio își dorește cu ardoare un viitor pe meleagurile idilice ale Siciliei, dar cu cât este mai aproape de casă, parcă se simte tot mai sufocat. Casa în care a trăit până acum câteva luni a rămas doar o ruină a trecutului, în care numai acesta dăinuie. ‘’ S-au dus. Ei chiar s-au dus.’’ Cu fiecare pas, aceștia reușesc să se repună pe picioare și să o ia de la capăt, numai că evoluția lor pur și simplu se duce de râpă când o prietenă veche, care se ascundea prin statutul ei social bine definit, revine, gata să ceară răzbunare. Distrugătoarea de suflete. Fantasma. ‘’ Privirile noastre sunt atât de dure, frângând universul în două.’’ Temeliile sufletelor lor se dărâmă, rămânând doar cenușa. ‘’….Și tot el este cel care ne reunește sufletele…’’ Cu toții sunt prinși într-un joc cumplit, similar cu moartea. Totodată, va scăpa oare cineva fără să-i fie secerată inima?